Există multe studii despre efectul psihologic pe care îl poate provoca tehnnica de Reproducere Umana Asistata, in special atunci cand vorbim despre donatori de celule, fie ovocite, fie spermatozoizi.  Ceea ce vreau sa spun inca de la inceput este ca fiecare familie este liberă să aibă propriul punct de vedere asupra acestei întrebări: fie ca ii explicati copilului situația din copilărie, fie ca așteptați până este mai în vârstă sau fie ca nu ii spuneti nimic.

Aceasta este o decizie personală și nu există opțiune mai bună decât cealaltă: totul depinde de contextul familial, de mediul social și cultural și de acceptarea de către pacienți a acestei tehnici de reproducere asistată care le-a permis să aibă un copil.

Intotdeauna in cadrul unui cuplu va exista balanta intre adoptia unui copil sau donatori de celule. Studiile arata ca fectul psihologic al copilului in caz de donare de ovocite sau spermatozoizi ar fi mai mic decât pentru in cazul unei adopții, deoarece nu există sentimentul de respingere sau pierdere a părinților. Dimpotrivă, copilul s-a născut datorită generozității unui donator de a-și ajuta părinții să conceapă un copil. Acest copil nu a avut niciodată alți părinți sau o primă istorie și de aceea îndoielile cu privire la originile sale sunt mai puțin serioase.

Există cărți și povești foarte bune pentru copii pe această temă care își propun să explice copiilor de la o vârstă foarte fragedă, donarea de ovocite sau spermă pentru ca aceștia să înțeleagă de ce părinții lor au avut nevoie de ajutor pentru a le concepe.  În plus, în zilele noastre, comunicarea și informarea pentru a explica fertilizarea in vitro sau donarea de ovocite sunt foarte dezvoltate.

În timp, tabuurile și prejudecățile dispar pe această temă și acest lucru promovează comunicarea între familie și cu copiii. Mai mult, este important de știut că toate tehnicile de procreare asistată permit astăzi multor cupluri să fie fericite și să-și realizeze visul: să întemeieze o familie.